"Pleacă!"

El: Stii, te-am asteptat ca in fiecare vineri dupa scoala in locul nostru, dar de data asta nu ai venit...
Ea: Pai, stii am atatea pe cap...pf..
EL: Cum se facea de pana acum nu ai avut?!
Ea: Aa..nu..nuu-mi explic..am  atatea..
EL: Nu, stai opreste-te, nu vreau sa mai aud scuze...Am observat in ultimul  ti..
Ea: Nu. nu! Taci! nu am facut nimic rau! Nu mai invinovati! Nu e drept!
El: Dar pana acum, nu mi-ai zis niciodata asta...nu mi-ai zis "taci.."
Ea: Da..poate..
El: Nu mi-ai zis.."Nu e drept.." Tu spuneai, chiar tu..:"Heei, viata e roooz", cu acel zambet de copil rasfatat si iubit pe fata...
Ea: Da..dar acum....Atatea s-au schimbat!
El: Ce s-a schimbat? Noi? Eu?! Cu siguranta TUuu!
Ea: Pana acum nu ai zis asta,,incredibil:O Pleacaaa!
El: Cee? O, Doamne! Cum se face de pana acum nu ai pronunta aceste cuvinte?!
Ea: Cum se face de pana acum nu am avut pe altcineva?!
El: Aaa, deci asta eraa...puteam..puteaaam sa juurrr!!!
Ea: Gata, pleaca!

Mi-am zis: „Bine", după care acele doua cuvinte mi-au traversat în fugă fiinţa, de ca şi cum nu le-aş fi înţeles sensul, ci doar senzaţia de neputinţă în faţa lor.

Un simplu "multumesc"...

-Pfff, chiar trebuie ca totul sa se intample astfel?

-Pai…nu inteleg…

-Scuza-ma, cred ca ma port aiurea…

-Sincer?! Da, esti o ciudata…

-Stiu, dar totusi iti multumesc…

-Hmm, Pentru?! Vreun motiv anume?

-Pentru simplul fapt ca existi si…mai ales pentru…

-Ce?! Ce?? Chiar nu inteleg…

-Mergi in camera mea si pe noptiera o sa gasesti raspunsul daca nu iti dai seama…

-Oare? S-a intamplat ceva si..eu nu stiu…poti sa te bazezi pe mine..Doar stii…

-Stiu…dar, te rog, insist!

Si a mers asa cum I-a zis in camera, acolo era o pusculita neobisnuita…Hmm! Suspicios! Era plina cu biletele pe care scria cu litere de o schioapa:”Multumesc pentru amintiri” ….”Azi, 12 martie am fost in parcul meu preferat..”….” 9 mai-a  fost minunat sa fim impreuna azi…la cafeneaua din colt…” …2 februarie am vorbit toata ziua pe mess si tot nu ti-am spus tot ce aveam de zis”…I:23 Decembrie am luat toate magazinele la rand, iti vine sa crezi?” Incredibil! Multumesc, multumesc…

- Pfff, chiar trebuie ca totul sa se intample astfel?

-Deci…ai vazut…

-Defapt..stii…Eu iti multumesc, din inima!(D.C.I.)

~Ciudat~

Ea și el...

- Cine este ea?
- Este fata cu mâinile mereu reci.
- Şi ce înseamnă ea pentru tine?
- Cineva special.
- Dar tu ce însemni pentru ea?
- Nu ştiu.
- Ce ţi-ai dori să însemni?
- Ceva mai mult decât persoana care o încălzeşte. Vreau să o învăt să zboare.
- Iar ea?
- Să fie pauza mea de la realitate.
- Dar pauzele sunt scurte, iar realitatea înseamnă viaţă.
- Visele ei înseamnă viaţă, ele m-au înviat când eram ca şi mort.
- Şi când pauza se va sfârşi...
- Vom reveni împreună, ţinându-ne de mâna.
- Si daca ea...
- Ar afla?
- Şi ar vrea..
- .. să fie a mea?
- Chiar aşa!
- Ce n-aş da...


- Cine este el?
- Este cineva..
- Special?
- Altcineva!
- Cine?
- Băiatul cu mâinile mereu calde.
- Şi te încălzeşte?
- Mereu, doar că..
- Ai vrea să fie ceva mai mult?
- Da, aş vrea.
- Să te înveţe să zori?
- În timp ce-i arăt lumea mea.
- Crezi că i-ar plăcea?
- Are nevoie de ea.
- Şi lumea lui?
- Am reveni împreună, ţinându-ne de mâna.
- Doar daca el...
- Ar simţi la fel.
- Şi crezi că el.. ?
- Doar sper.

If only...

Spasmele trecutului…

 Linisteee…E doar o umbra tremuranda pe  fotoliul invechit de langa geamul indelung vizitat cu priviri indurerate…e aceeasi fiinta  care sta acolo si spera..Cu mainile impletite pe sub haina lunga care-I acoperea cu sfiala picioarele-I fine;  in ea era.. un tumult dureros ce o  macina nepasator…Acele cuvinte repetate obsesiv alcatuiau acum o confesiune a sentimentelor  ascunse chiar de ea insasi…

Sta acolo, pitita intr-un colt de camera, mototolita si rupta de puteri pana o va gasi “cineva”…De fapt nu “cineva” si “oricine”.

Acum a ramas doar o valiza lasata de izbeliste pe un peron de gara. Vede in jur alte valize, dar ea nu contine haine, carti, obiecte. Ea contine amintiri, sentimente…si in cele din urma speranta…Sentimente obscure acum au  devenit doar niste spasme cu efect indelungat ale trecutului…Asta a mai ramas…intunecos sumbru si confuz. Imaginea perfecta a unui sunet difuz.

P.S.:Acea fiinta oare sunt eu?! Oare esti tu?! Oare e fiecare dintre noi…?!