luni, 12 noiembrie 2012
Who do you think you are?!
E asa de bine in lumea asta in care tocmai am intrat...si e asa de simplu...am deschis-o si nu mi-a luat mult timp sa ma trezesc in mijlocul visului, poate chiar de perspectiva bine "atins" de telul indelung ravninit...Aici apareau bineinteles si o gama larga de interogatii retorice..."De unde vin toate aceste cuvinte?!" Prin intermediul cui isi fac propriul joc in mintea mea, toate se leaga si merg pe linia bine definita spre singurul punct comun: tu! Si cum spuneam, incerc sa ma detasez de tot, iau cartea in mana, rasfoiesc nedumerita foile si imi apar in fata ideile, asemanarile care mai de care mai izbitoare si mai complexe pana la urma in sfera lor de abstractizare, enervanta parca pentru ca ciudat, exista acea comparatie...o antiteza trecut-prezent care se afla acolo, dar si aici...Paleta de idei e variata dar totusi ajunge la un numitor comun, o persoana cu un bagaj dur si destul de complet de sentimente...nu as zice sincer, dar...nu ma mira nimic.
E un sentiment destul de ambiguu, dar pe de o parte frumos, defapt asta e partea frumoasa intr-o carte, te lasa si iti ofera oportunitatea ca tu, un cititor sa jonglezi cu ideile, fiecare cu ciclul sau de insusiri specifice intelesului nu intotdeauna foarte "clasic". Asta ma ajuta sa nu privesc in jur si sa imi induc o stare frumoasa, care culmea ma ajuta si in domeniul:tu. E bine...o citesc poate si de mai multe ori si tot de atatea ori fac comparatii si asocieri care mai de care mai ciudate si interesante pe de o parte...Asta e partea frumoasa in lumea cartii, defapt nu cred ca ar exista o parte urata...acum depinde din ce postura privesti...si depinde de cererile care iti produc satisfactia necesara intocmirii cursului de sentimente care pana la urma se nasc din niste randuri tiparite ale unei carti erodata de trecerea timpului...dar, pana la urma asta e farmecul...
joi, 16 august 2012
O mare fără sfârșit.
vineri, 6 iulie 2012
"Vara, zici?!"
De cum intri poţi observa că este o altă lume, de fapt de pe drumul 2 Mai - Vama Veche apar semnele. Observi cum câţiva tineri merg pe marginea unui câmp cu rucsacurile mari în spate, unii bucuroşi, alţii obosiţi de drumul nu foarte lung, dar călduros...
miercuri, 4 iulie 2012
Hiperbolă.
All my life, he said... |
"Oximoronul vietii"
Cladiri suflate cu acel aer gotic, cetati inundate de istorie si critici; biciclete vechi pe care se plimba agale fetite cu bulinute pe fuste...felinare care bat sub boarea romantica de vara...suflu cald inabusitor...cetati ferecate, inalte care ating fara mila, patrunzand parca prin nori, intepandu-i cu vechimea lor plina de atatea si atatea povesti...Strazi inguste pline de dragostea neintalnita inca...toate astea: un vis frumos.
Nu stiu daca pot sa ii acord titlul de vis, reverie sau ce o fi el! Nu stiu, de unde si pana unde mi-a fugit gandul acolo..poate mi se trage de la orele incarcate cu psihologie din cursul unui duminici aiurea, as zice.
Oricum, recunosc nu-mi displace(din contra), chiar daca il aud si acum pe X spunand ca visarea uneori strica, eu continui cu incapatanare sa iau locul bine stabilit al unui dreamer.
Dar nu-mi pasa! Imi continui visele ce se impletesc spre atingerea luminii de la capatul tunelului, la care pana la urma visam toti(de ce sa nu recunosc).
Romantic Fm suna in camera mea, sub dansul movului(si rozului) care alearga parca prin camera. Imi place. Chiar daca nu am nici un feeling de data asta, totul mi se pare ok!
Poate doar niste mustrari din cauza temei la una din materiile unde sunt eu as(ironic vorbind) pentru ca m-am "strofocat"(cum zice ea) dar tot nu mi-a iesit...
Maine e luni, dar eu nu o sa scriu aici asa cum isi posteaza majoritatea pe facebook, duminica dupa-amiaza scriind cu "regrete" parca...trecerea zilelor si inceperea unui noi saptamani:-]] Jalnic. Dar, hai sa fiu mai indulgenta si sa le dau dreptate oamenilor.
Mergem pe a 5-a zi de primavara(teoretic), dar practic...rezultatele lipsesc(si zic asta uitandu-ma pe fereastra de langa biroul meu).
Dar era de asteptat asta, la cum a fost in ultimul timp!
Dupa ce mi-am etalat in forta "visul" meu din ultimele zile...ma gandesc, mai bine zis incerc sa imi mentin atentia asupra unui anumit punct: un nou subiect de luat in discutie!
Dar nu prea gasesc(sincer nici nu mai am chef).
Sunt intr-o stare asa...indiferenta(nu e de rau, stati calmi).
Tocmai stau si ma uit la biletelele din fata mea cu denumirile la biologie etc si ma pufneste rasul, amintidu-mi ce m-a intrebat mama cand a vazut peretele plin, dar mai ales figura ce a facut-o!
De parca nu m-ar cunoste!
Mmmm...si da, as vrea din toata fiinta mea sa fiu acolo, sa ma invartesc ca un copil plin de energie printre lacasurile alea sfintite parca de timpul ce le-a atins, lasand in urma panorame inegalabile...
Ma vad deja mergand cu parul in vand pe o bicicleta din aceea veche printre strazile inguste presarate cu felinare si cu flori de toate culorile pe strada frumos-mirositoare in care totul parca e rupt din basme...Era normal sa termin "tema" de azi, cu acelasi vis frumos care parca nu m-a lasat intreg weekend-ul...
P.S: O zi frumoasa in continuare!
marți, 3 iulie 2012
Places and memories.
joi, 14 iunie 2012
Abonați-vă la:
Postări (Atom)