Probabil...probabil ca uneori, cand sunt in vreun moment de inspiratie totala...visand spre perfectiune, spre adevar, spre tot ce poate fi mai frumos vad lumea cu alti ochi...
"Daca timpul ar sta pe ganduri si s-ar opri?! Daca doar pentru o secunda toti oamenii ar zambi?!" vechea dar in acelasi timp noua intrebare care se afla pe buzele mele ori de cate ori vad ceva...dubios as putea spune, pentru o adolescenta. Si spun noua:) pentru ca m-am schimbat! Stiu asta...adica stai asa imi spun cei din jur...deci..dar tocmai aici e problema...
Unii nu stiu sa pretuiasca ceea ce au, sau cand isi dau seama ce au pierdut...atunci e cel mai trist!Vorbesc cu atata seninatate pentru ca de ce sa nu recunosc...mi s-a intamplat:-j.
Mi-as dori sa dau timpul inapoi doar pentru o secunda, dar ce rost mai are? Incerc sa fac din viata mea ceva de care sa fiu mandra! Acel ideal care e acolo sus...undeva..in acea lume...in care numai eu am cheia pentru a pasi in ea, acel taram in care pentru mine, doar pentru mine orice e posibil!! Dar cand parasesc acea lume, pasesc aici..printre oameni...nu stiu daca ii pot numi oameni pe unii, pentru ca nu stiu sa iubeasca sau sa pretuiasca nimic, absolut nimic! Trist,dar adevarat! Si toate acestea pentru ca le lipseste acea flacara din inima care mentine permanent echilibrul intre un vis armonios si o realitate, o realitate care uneori doare....
