E asa de bine in lumea asta in care tocmai am intrat...si e asa de simplu...am deschis-o si nu mi-a luat mult timp sa ma trezesc in mijlocul visului, poate chiar de perspectiva bine "atins" de telul indelung ravninit...Aici apareau bineinteles si o gama larga de interogatii retorice..."De unde vin toate aceste cuvinte?!" Prin intermediul cui isi fac propriul joc in mintea mea, toate se leaga si merg pe linia bine definita spre singurul punct comun: tu! Si cum spuneam, incerc sa ma detasez de tot, iau cartea in mana, rasfoiesc nedumerita foile si imi apar in fata ideile, asemanarile care mai de care mai izbitoare si mai complexe pana la urma in sfera lor de abstractizare, enervanta parca pentru ca ciudat, exista acea comparatie...o antiteza trecut-prezent care se afla acolo, dar si aici...Paleta de idei e variata dar totusi ajunge la un numitor comun, o persoana cu un bagaj dur si destul de complet de sentimente...nu as zice sincer, dar...nu ma mira nimic.
E un sentiment destul de ambiguu, dar pe de o parte frumos, defapt asta e partea frumoasa intr-o carte, te lasa si iti ofera oportunitatea ca tu, un cititor sa jonglezi cu ideile, fiecare cu ciclul sau de insusiri specifice intelesului nu intotdeauna foarte "clasic". Asta ma ajuta sa nu privesc in jur si sa imi induc o stare frumoasa, care culmea ma ajuta si in domeniul:tu. E bine...o citesc poate si de mai multe ori si tot de atatea ori fac comparatii si asocieri care mai de care mai ciudate si interesante pe de o parte...Asta e partea frumoasa in lumea cartii, defapt nu cred ca ar exista o parte urata...acum depinde din ce postura privesti...si depinde de cererile care iti produc satisfactia necesara intocmirii cursului de sentimente care pana la urma se nasc din niste randuri tiparite ale unei carti erodata de trecerea timpului...dar, pana la urma asta e farmecul...
