"Vara, zici?!"

De cum intri poţi observa că este o altă lume, de fapt de pe drumul 2 Mai - Vama Veche apar semnele. Observi cum câţiva tineri merg pe marginea unui câmp cu rucsacurile mari în spate, unii bucuroşi, alţii obosiţi de drumul nu foarte lung, dar călduros...

Hiperbolă.

All my life, he said...

Gandurile, incerc sa mi le adun si sa le unesc, sa le fac sa stea impreuna si nedespartite  pentru ceva timp. Dar oare reusesc? Nu cred, de fiecare data se gaseste cate unul mai inocent care fuge parca, unde? numai el cunoaste. Dar stii? Cu toate astea pare o nebunie si o ciudatenie, dar e...magnific. De data asta s-a indreptat catre tine, si sunt fericita; e altceva, altcineva. Nu-mi vine sa cred. Sunt fericita. Si cum spuneam, gandurile; cred ca in cele din urma s-au folosit de manierele si  au facut cunostiinta cu ale tale. Am dreptate, nu? In fine, printr-un mod destul de ciudat, la o "mica"- "mare" distanta, dar nu pentru mult timp. O sa fie si face to face, ma refer la gandurile care se afla dincolo de propria noastra vointa si o sa fie fericite ca dupa atata timp s-au intalnit asa cum ai planuit, dar oare si obosite?! O nu, mi-e frica sa cred asta. Nu vreau sa ma gandesc la asta acum, pur si simplu nu accept! Lasa-ma sa visez. Nu e o razbunare sau altceva, doar imi place sa ma "plafonez" in lumea mea si cu a ta, nimic mai mult. Si, sper sa nu fie o greseala, caci...nu e real, tocmai real cum s-ar zice. Suna atat de ciudat si atat de nebunesc randurile mele de mai sus, dar cine stie? "See you Soon?:>  Stiu ca mai este cineva care gandeste la fel ca mine si ma bucura, in ciuda faptului in care tocmai incercam sa nu ne scufundam mai tare si sa nu mai iesim, dar mereu este calea spre lumina care ne face sa mai urcam cu o treapta, doua, poate trei, de ce nu? Si astfel mica mea poveste de adormit copii, a devenit reala, sau poate nu? P.S: Asta ramane de vazut...



"Oximoronul vietii"
Cladiri suflate cu acel aer gotic, cetati inundate de istorie si critici; biciclete vechi pe care se plimba agale fetite cu bulinute pe fuste...felinare care bat sub boarea romantica de vara...suflu cald inabusitor...cetati ferecate, inalte care ating fara mila, patrunzand parca prin nori, intepandu-i cu vechimea lor plina de atatea si atatea povesti...Strazi inguste pline de dragostea neintalnita inca...toate astea: un vis frumos.
 Nu stiu daca pot sa ii acord titlul de vis, reverie sau ce o fi el! Nu stiu, de unde si pana unde mi-a fugit gandul acolo..poate mi se trage de la orele incarcate cu psihologie din cursul unui duminici aiurea, as zice. 
Oricum, recunosc nu-mi displace(din contra), chiar daca il aud si acum pe X spunand ca visarea uneori strica, eu continui cu incapatanare sa iau locul bine stabilit al unui dreamer. 
Dar nu-mi pasa! Imi continui visele ce se impletesc spre atingerea luminii de la capatul tunelului, la care pana la urma visam toti(de ce sa nu recunosc). 
Romantic Fm suna in camera mea, sub dansul movului(si rozului) care alearga parca prin camera. Imi place. Chiar daca nu am nici un feeling de data asta, totul mi se pare ok!
Poate doar niste mustrari din cauza temei la una din materiile unde sunt eu as(ironic vorbind) pentru ca m-am "strofocat"(cum zice ea) dar tot nu mi-a iesit...
Maine e luni, dar eu nu o sa scriu aici asa cum isi posteaza majoritatea pe facebook, duminica dupa-amiaza scriind cu "regrete" parca...trecerea zilelor si inceperea unui noi saptamani:-]] Jalnic. Dar, hai sa fiu mai indulgenta si sa le dau dreptate oamenilor. 
Mergem pe a 5-a zi de primavara(teoretic), dar practic...rezultatele lipsesc(si zic asta uitandu-ma pe fereastra de langa biroul meu).
Dar era de asteptat asta, la cum a fost in ultimul timp!
Dupa ce mi-am etalat in forta "visul" meu din ultimele zile...ma gandesc, mai bine zis incerc sa imi mentin atentia asupra unui anumit punct: un nou subiect de luat in discutie!
Dar nu prea gasesc(sincer nici nu mai am chef). 
Sunt intr-o stare asa...indiferenta(nu e de rau, stati calmi).
Tocmai stau si ma uit la biletelele din fata mea cu denumirile la biologie etc si ma pufneste rasul, amintidu-mi ce m-a intrebat mama cand a vazut peretele plin, dar mai ales figura ce a facut-o!
De parca nu m-ar cunoste!
Mmmm...si da, as vrea din toata fiinta mea sa fiu acolo, sa ma invartesc ca un copil plin de energie printre lacasurile alea sfintite parca de timpul ce le-a atins, lasand in urma panorame inegalabile...
Ma vad deja mergand cu parul in vand pe o bicicleta din aceea veche printre strazile inguste presarate cu felinare si cu flori de toate culorile pe strada frumos-mirositoare in care totul parca e rupt din basme...Era normal sa termin "tema" de azi, cu acelasi vis frumos care parca nu m-a lasat intreg weekend-ul...
P.S: O zi  frumoasa in continuare!

Places and memories.

Mamaia.

Plictisitor, zici?!

All my life, he said...

Apusul meu e totusi rasarit...

Tentatii.

Future.

Peles, Sinaia.

Solitar.

Haide si pe la Brasov putin!