Back to December....

Deci de data asta chiar e cu dedicatie!

P.s: Am atatea de zis, dar nu aici, nu acum....

Diferit!

Tresar, simt ca am ajuns acolo unde imi doream de ceva timp...In final mi-am dat seama ca a fost doar o reverie si ca nimic nu a fost real. As vrea sa schimb totul, dar nu se poate...Sunt inundata de sentimente ce imi trezesc parca din launtrul meu diferite stari, implicit amintiri. Cu mainile  impreunate-mi pe dupa corp, ma ridic sa privesc pentru ultima data pe ziua de azi luna care domneste pe cer. Imi folosesc imaginatia si imi schitez diferite forme care mai de care mai ciudate cu ajutorul stelelor. Imi apare din nou si din nou aceeasi privire care nu vrea sa ma lase nicicum...strang cu putere din ochi si imi las capul alene intre palme...Totul e asa cum era, aceeasi fantasma-mi apare ori de cate ori imi rascolesc prin minte, defapt incercand sa ma "linistitesc" daca pot spune si asa dupa 6 ore de scoala si vreo inca 6-7, de invatat.
"Paradoxalement" este faptul ca  ori de cate ori ascult acea melodie(si asta mi se intampla foarte des, cel putin in ultimile zile) gandul imi fuge in alta directie si pur si simplu e incontrolabil...
Cu ochii de culoarea  vermilionului, atintiti parca spre luna care vrea sa-mi sopteasca ceva simt o noua putere, daca pot sa o numesc asa, izvorata de emotia descoperita nu demult.
Asta e de bine...sper..macar asta..la cate s-au intamplat in ultima vreme...ar fi si cazul...
Mai ceva decat intr-o asa-zisa alegreta , imi intorc chipul in bataia acum slaba a lunii, care si ea s-a ascuns nevinovata si silita de puteri dupa un nor pufos si inocent...
Totul e cu dichis, nimic nu mai inteleg pe lumea asta...
Dar, totusi, traiesc cu aceeasi speranta-n suflet izvorata de ceva timp in launtru-mi, cu care ma-ntrunesc zi de zi si care ma calauzeste.
Totul va fi asa cum trebuie sa fie, sunt sigura!