Cand e sa incepi cu-nceputul,
Ti-e greu sa spui ceea ce simti...
Te pierzi printre randuri cu-ncetul,
Te-mbeti in parfumul de toamna si uiti.
Din ce in ce devine o povara;
Si tot atat de greu de suportat,
Si stiu cat si cum o sa te doara
Dar, uite am trecut si am uitat...
Privesti in zare, tacut si linistit...
Melancolic, rasfoiesti in ganduri;
Te intrebi:"Ai fost vreodata tu iubit?!"
Si asa se strecoara tristetea-n randuri...
Pribeag, soseste-al meu dor,
Se instaleaza-n inima-mi pustie,
Si stii ca fara tine simt ca mor...
Stau, astept vremuri ce-or sa vie.
Rand pe rand o sa apara...
Apusul dintre noi o sa dispara.
Dragostea eterna ce ne-a unit,
Eu stiu ca o sa aiba si-un sfarsit!
Ce pot sa fac, cat pot sa sper?!
Sa ma-nvartesc in lumea-mi ostenita
Ma uit la tine...ma uit la cer...
Si vreau, si sper sa fiu din nou, iubita!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu