Liniștea sufletească

Lumină...mii de chipuri blurate de trecerea timpului, tineri, copii, toți cu chipuri   smerite de vraja ce parcă ne-a  învăluit cu totul, merg cuprinse de mraja și miracolul care parcă-ți trezește un fior  al propriei tale existențe; cu zâmbete sfioase pe chip și cu inima perpetuă de fericirea explozivă  și mai ales cu  împlinirea  ce-o poartă parcă  în mână  printr-o lumânare, întorcandu-se de la biserică,  se îndreaptă cu toții spre casele lor, spre locul în care speră să ducă și acolo lumina gândurilor bune, s-o împărtășească cu persoanele apropiate, cinstind împreună până în zori și bucurându-se de marea sărbătoare, învierea Domnului.  Este schițat un tablou inegalabil și care parcă-ți trezește în tine spiritul de credință și smerenie, inevitabil vorbind.  Cert este că în seara asta  totul a renăscut și a prins viață chiar sub ochii noștri. E un sentiment inexplicabil într-un mod cu totul aparte, care-mi bucură sufletul și întreaga ființă, zâmbesc!

Aștept și eu la rându-mi cu nerabdare să ajung acasă și să ciocnesc un ou roșu  cu întreaga familie,  fiind cu adevarat împăcată cu ceea ce am, gândindu-mă cu nostalgie și cu o tentă de realism că poate următorul an sau cu trecerea timpului  bunicii nu vor mai fi... așa că încerc să fac din clipele acestea adevărate amintiri și repet, să  mă bucur cu adevărat de această sărbătoare care ne încântă și călăuzește   sufletele!   Hristos a înviat!