Zgomot asurzitor...

Sunetul incontrolabil al unui stilou care se freamata in propriile-mi maini...Asta a mai ramas. Afara vremea parca geme de melancolia impletita odinioara de fericirea inexistenta azi. Copacii isi plang amarul si inchid ochii ca intr-un abis..Culoarea stravezie a amintirii zilei de ieri mai bantuie inca in mintea-ntunecata de ganduri ale aceleiasi fiinte, osandita parca...
Ametitor, un aer care iti taie  rasuflarea si face din tine un om de nimic, iti strapunge sufletul gol si trece prin tine, e tot acea vreme de care nu putem depinde noi..Si nu vom depinde vreodata...